Valeriu Binig, Partener Asistenţă în Tranzacţii, EY România, explică: „Corectarea drastică a schemei de sprijin pentru electricitatea produsă din surse regenerabile și incertitudinea privind perspectivele acestei scheme pe termen scurt, mediu și lung, au determinat scăderea atractivității României pentru noi investiții în domeniu. Mulți deținători de parcuri eoliene și solare, amenințați de faliment, caută să le vândă, în timp ce potențialii cumpărători oferă prețuri încă inacceptabile. În plus, asimilarea turnurilor turbinelor eoliene drept construcții impozitabile a contribuit suplimentar la înrăutățirea sentimentului investitorilor. România a îndeplinit ținta specifică anului 2020 privind ponderea regenerabilelor în consumul brut de energie primară încă de pe acum. Nu este clar însă dacă vor supraviețui suficiente capacități de generare până în 2020, când se verifică îndeplinirea țintei specifice. Nu există perspective clare privind noi scheme de sprijin pentru producerea de energie electrică în panouri fotovoltaice de acoperiș sau pentru promovarea biomasei ca resursă energetică.”
Alături de acestea, ultima propunere de modificare legislativă este percepută de investitori ca neaducând soluții pe termen scurt pentru bancabilitatea proiectelor implementate. Conform calculelor EY, termenul de recuperare a unei investiții într-un proiect eolian realizat în România depășește, în condițiile de astăzi, 30 de ani. Belgia (locul 18), Suedia (locul 20), Irlanda (locul 30), Norvegia (locul 32) şi Finlanda (locul 35) au urcat şi ele în clasamentul primelor 40 de ţări. În Norvegia, lucrările de la noul tunel subacvatic, în valoare de 2,3 miliarde USD, către Germania creează o nouă mare oportunitate de producţie de energie eoliană şi hidro pentru cele două ţări. Germania, alături de Statele Unite ale Americii, China, India şi Chile, rămâne neclintită în clasamentul primelor cinci ţări atractive pentru investiții.