Angajații și-ar putea irosi eforturile, iar angajatorii ar putea eșua în încurajarea îmbunătățirii performanței din cauza limitelor intrinseci ale creierului uman, conform unui studiu în domeniul neuroștiinței realizat pentru Chartered Institute of Management Accountants (CIMA).
Cercetători de la Școala de Management a Univeristății Erasmus din Rotterdam și de la Universitatea din Ljubljana (Slovenia) au măsurat și analizat activitatea cerebrală a participanților, utilizând imagistica prin rezonanță magnetică, în timp ce aceștia realizau o serie de sarcini în fața computerului menite să măsoare capacitatea de a evalua informațiile sub presiunea timpului sau în prezența diferitelor elemente de distragere a atenției.
Cercetătorii au analizat situațiile în care managerii au primit o recompensă financiară pentru rapiditate și acuratețe, dar și un scenariu diferit, în care managerii erau supuși presiunii sociale pentru a avea performanțe bune.
Studiul a descoperit că, în timp ce stimulentele financiare și presiunea socială determină oamenii să muncească mai mult, performanța lor nu pare să se îmbunătățească în cazul activităților care necesită vigilență și atenție.
Krzysztof Kmuk, CIMA Emerging Markets Development Manager CEE, a declarat: “Aceste constatări sunt fascinante, indicând stresul inutil cauzat de multe companii angajaților lor sau faptul că acestea risipesc bani pe scheme de recompensare fără rezultat. Cu certitudine, stimulente alternative ar trebui luate în considerare în zonele care depind de vigilență și atenție, precum guvernanța sau controlul calității.Totuși, se pare că, deși companiile moderne au o întreagă gamă de stimulente, ele folosesc în principal doar două dintre acestea: exercitarea presiunii din zone ierarhice superioare sau stimularea prin acordarea de bonusuri. Oricât de eficiente ar fi aceste tactici în anumite cazuri, acest studiu sugerează că firmele nu ar trebui să se limiteze la abordarea “o singură măsură pentru toți”, ci ar trebui să fie inovatoare. Acestea ar trebui să caute modalități noi de gestionare și stimulare a oamenilor, utilizând aceeași concepție ca în cazul dezvoltării de produse. Studiile CIMA furnizează strategilor de afaceri aptitudinile și cunoștințele de a conecta informațiile din diverse părți ale companiei și de a evalua toate formele de performanță, permițându-le astfel să construiască scheme de stimulare adecvate la nivelul organizației.”
Prof. Dr. Frank Hartmann, profesor de contabilitate de management și controlul managementului în cadrul Școlii de Management a Universității Erasmus din Rotterdam, a declarat: “Dacă biologia limitează capacitatea noastră de a îmbunătăți anumite tipuri de sarcini, trebuie să gândim într-un mod mai creativ modalitățile de a măsura și recompensa performanța în muncă. Aceasta ar putea fi mult mai orientată pe specificul fiecărei sarcini decât suntem înclinați să credem.Companiile trebuie să detecteze limitele și să evite frustrarea angajaților când rezultatele nu reflectă cel mai bine eforturile. Organizațiile ar trebui să aibă grijă ca evaluarea performanțelor să surprindă exact eforturile angajaților, atât pentru a măsura dacă țintele și stimulentele sunt eficiente, cât și pentru a se asigura că indivizii sunt recompensați în mod corect.”