Conform studiului Cum comunică strategic companiile din România realizat de McGuireWoods Consulting și Sfera Business, 6 din 10 companii spun că au un departament de Comunicare Strategică și numai 4 din 10 un departament de Afaceri Publice și Guvernamentale (Public Affairs & Government Relations).
„În România, funcțiile de Comunicare Strategică și Afaceri Publice sunt o achiziție relativ recentă. Companiile străine au fost cele care au promovat aceasta aceste funcții la nivelul filialelor lor locale. Scopul acestora este acela de a facilita relația companiei cu clienții, cu comunitatea dar și cu autoritățile. În ultimii ani pe site-urile de recrutare se observă o cerere tot mai mare de specialiști pentru aceste de funcții. Și totul pare un șantier în lucru. Numai că, orice lucrare aflată la început necesită organizare. Adică design de strategie, scop, obiective, tactici, care să rezulte din inputul specialiștilor și din decizia directorilor generali, iar drumul până la excelență este unul lung în România”, spune Elena Badea, Partner and Senior Consultant, Sfera Business, co-autoarea studiului.
Este interesant de remarcat faptul că, la o analiză a datelor studiului în funcție de poziția respondenților, 38% dintre directorii generali spun că există o colaborare bună între funcția de Comunicare Strategică și cea de Afaceri Publice și Guvernamentale. Procentul scade însă semnificativ la numai 15% în cazul răspunsurilor venite din partea membrilor consiliului de administrație. Pe de altă parte, chiar dacă 33% din răspunsurile specialiștilor de marketing / PR / comunicare susțin că există o colaborare bună între aceste departamente, 8% spun că ele nu colaborează deloc, aspect complet neperceput de directorii generali și de membrii consiliului de administrație care nu au bifat această variantă de răspuns.
Dacă 85% dintre directorii generali spun că responsabilii de Comunicare și/sau Public Affairs sunt implicaţi în planificarea strategiei companiei, numai 38% dintre acești specialiști au bifat această variantă de răspuns. O potențială explicație poate fi aceea că top executivii pot avea o abordare (uneori directivă) care nu îi face pe specialiștii de comunicare să se simtă cu adevărat implicați în planificarea strategiei a companiei.